06 septembrie 2010

Piatra Craiului: Creasta sudica, 4-5.09.2010

De la Brusturet am luat-o pe banda albastra pe Culmea Paduricii, prin Poiana Funduri, pana la intersectia cu triunghi albastru:
Dumnealui ne-a insotit pana cand s-a vazut in imposibilitatea de a escalada prima trecere dificila de dupa Saua Funduri si a facut cale intoarsa scheunand de ciuda.
Tot urcam inspre Saua Funduri.
Intalnim poteca nemarcata pana la refugiul Funduri
si ajungem in Saua Funduri,
unde facem un popas mai lung si mancam ceva.
Incepem urcusul pe sudica.
Nebuloasele nu ne iarta.
Vedem in jos indicatorul pentru traseul inspre Plaiul Foii prin Valea Urzicii si Tamasel
si mergem mai departe, cale lunga sa ne-ajunga pe ceata si pe stanca uda.

Jnepenisul a fost, in cateva randuri, ajutor de nadejde.
Eerie.
Asta a fost un pasaj usor.
Si asta.
Aici eram de-a dreptul pe promenada.
Pe alocuri, negura se imprastie intrucatva si admiram apusul
in graba, de teama intunericului.
Asa ca luam iara creasta intre picioare,
incercam sa grabim pasul, urcam si coboram, coboram si urcam,
aruncam un ochi invidios la capre si ajungem la lumina frontalelor in Saua Grindului, unde innoptam la refugiu.
Dimineata, pe un soare timid, dar binefacator,
zabovim un moment deasupra lanturilor,
cautam cu privirea refugiul Grind, unde vom cobori,
si o luam din loc lasand in urma saua-gazda.
La intersectie de trasee si de planuri,
privim catre nordica, Curmatura si Piatra Mica.
Pe coborasul care multora, in timp, le-a starnit antipatii:
In jos,
in sus
si la dreapta, catre sudica:
Refugiul Grind se vede tot mai bine,
iar sudica e, de-acum, senina si... sus.
Ajungem la
facem inspectie,
cafea...
Studiem putin imprejurimile
tot tragand cu ochiul inapoi, la taramurile sus-puse.
Ne pregatim de despartire
si o luam in jos, pe banda albastra, spre Poiana Grind.
Un indicator mai aparte,
recte:
Marcajul? Unde sa fie?
Pe scoarta, pe jos.
Obisnuita privire inapoi in Poiana Grind...
si vagonu' lu' Vulpoiu'.
O apucam pe cruce galbena, catre Brusturet, si ne luam la revedere de la creasta de-a binelea.
Pe Valea Seaca a Pietrelor.
Umplem pentru acasa toate sticlele la izvorul de la Brusturet
si oprim in Podul Dambovitei pentru niste tratatii cu... o-chi.

6 comentarii:

Catalin Sandu spunea...

Si eu vreau sa ajung p'aici.O sa folosesc ce ai scris pentru orientare cand o sa ajung sa merg acolo.Pacat ca nu ati prins mai mult soare.

rozzy spunea...

Clar ar fi fost mai mult
decat bine-venit soarele
in prima zi, cand am facut creasta.
Am ajuns in Saua Grind inmuiati,
chit ca n-a plouat asa de mult;
dar ceata si-a facut mendrele.
Chiar si asa, tot a fost deosebit
de frumos!
Ma bucur daca iti poate fi de folos.

Alex Ciopata spunea...

Foarte fain, m-as bucura daca ai vrea sa ne trimiti cateva articole de prin turele tale.
Vreme buna si poteci cu soare!

rozzy spunea...

Multumim si la fel!

Ishtar spunea...

Foarte frumos!Parcă aş fi fost cu voi acolo...îmi plac mult imaginile şi detaliile.Nice blog :)

rozzy spunea...

Multumim mult, ne pare bine
ca-ti place blogul!