09 august 2010

Retezat, 20-25 iulie 2010

Prima zi: Subcetate-Carnic-cabana Pietrele.
Cascada Lolaia, racoroasa tare fata de vipia de pe forestier.

La Pietrele era paraseala, un fel de dezolare (nu dezagreabila)... si erau asa multe insecte zburatoare insetate, ca am cam uitat de poze.
A doua zi: cabana Pietrele-Valea Pietrele -refugiul Gentiana-Bordu Tomii-Lacul Pietrele-Curmatura Bucurei-Lacul Bucura.
Veceul de la Gentiana: altfel pleci!

Bordu Tomii.

Lacul Pietrele.




A treia zi: Lacul Bucura-Taul Portii-Poarta Bucurei-Saua Retezatului-varful Retezat-Saua Retezatului-varful Bucura I-Curmatura Bucurei-Lacul Bucura.
Taul Portii.

La coada.
Si iar...
la pericol!
Frumusete in tot locul!

Ajunsi la lac, am gasit corturile in ceata.
A patra zi: Lacul Bucura-varful Peleaga-varful Papusa-Saua Custurii-pe sub varful Custura-Saua Plaiu Mic-Poiana Pelegii-Lacul Bucura.
Ne-am aprovizionat cu "APA POTABILA WATER EAU WASSER" (sic!)


si am pornit din nou la drum!
Am ajuns pe varful Peleaga, zis si "Velu"!

Lacul Bucura vazut de pe Peleaga Velu:
Lacul Peleaga vazut tot de acolo:
Coborand spre Saua Pelegii cu gura cascata la Coltii Pelegii. Apoi, urcusul pe Papusa.

Pe unde am venit...

Lacul Peleaga vazut de undeva de sub Papusa Mica.
Inspre Custura,
pe care n-am urcat pentru ca nu mai aveam apa si am inceput lungul drum spre ea.
Asta nu era o sursa, era doar peisaj.

Si iata-ne reveniti la corturi, unde aveam sa petrecem ultima seara pe malul Lacului Bucura.
Deja aveam nostalgii.
Era aproape zece si luna lumina ca o frontala urieseasca.
A cincea zi: Lacul Bucura-Poiana Pelegii-cabana Buta.
Mici tratatii specifice revenirii la civilizatie:
A sasea zi: drumul catre casa, presarat cu unele momente bucolice.

La Petrosani s-a terminat excursia chiar de tot si a inceput calvarul celor o suta de mii de microbuze catre casa.

Zarnesti-Cheile pisicii-Brusturet, 10 iulie 2010

Planul era sa urcam pana la refugiul din Funduri, sa innoptam acolo si, a doua zi, sa facem creasta sudica si sa coboram catre Grind; din cauza unor instrumente de tortura numite impropriu bocanci, ne-am multumit cu o plimbare pana la Brusturet.
Intrarea in Cheile pisicii: bolovani alunecosi, maluri noroioase si abrupte, zgomot ca de apa mare venind si mult soare.
Aici, deja ne imaginam ajunsi la Brusturet,
ne-am uitat cu jind inspre creasta
si am luat-o la vale.
Asta se vedea pe geam de la "cazare"...
A doua zi, inspre Dambovicioara. Niste baieti care se pregateau de zor pentru gratar au declarat ca le-ar fi si lor de folos niste "combinizoane din astea albastre"... adica niste izoprene... ar dormi mai bine!
Ziceam ca mi-ar placea o casuta de-asta verde prin zona
sau o cabana de vis!
De aici ne-a cules un microbuz care ne-a dus pana la autogara din Campulung
si-am incalecat p-o sa!